Isaia 55,11: „tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.”
Învăţăturile lui Luther au atras atenţia minţilor gânditoare din întreaga Germanie. Din predicile şi scrierile sale ieşeau raze de lumină care trezeau şi iluminau mii de oameni. O credinţă vie lua locul formalismului mort în care fusese ţinută biserica un timp aşa de îndelungat. Zilnic, poporul îşi pierdea încrederea în superstiţiile catolicismului. Barierele prejudecăţilor erau date la o parte. Cuvântul lui Dumnezeu, prin care Luther încerca orice doctrină şi orice pretenţie, era ca o sabie cu două tăişuri, care-şi tăia drum spre inima oamenilor. Pretutindeni se deştepta dorinţa de progres spiritual. Pretutindeni exista o astfel de foame şi sete după neprihănire, cum nu mai fusese cunoscută timp de secole. Ochii oamenilor, aşa de multă vreme îndreptaţi spre rituri şi mijlocitori omeneşti, se întorceau acum cu pocăinţă şi credinţă către Domnul Hristos şi răstignirea Lui. Istoria Mântuirii pag.343