Fapte 3,7-8: L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele; dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind, şi lăudând pe Dumnezeu.
Chipul bietului om s-a întristat când Petru şi-a declarat sărăcia, dar s-a luminat de speranţă şi credinţă când ucenicul a continuat să vorbească. Evreii au fost uimiţi că ucenicii puteau face minuni la fel ca Isus. Ei presupuneau că El era mort şi se aşteptau ca toate aceste manifestări minunate să fi încetat odată cu El. Totuşi, iată că omul acesta, care fusese timp de patruzeci de ani un olog neputincios, se bucura acum să-şi folosească din plin picioarele, fiind eliberat de durere şi fericit să creadă în Isus. Istoria Mântuirii pag.248