Fapte 17,22-23: Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
Priviţi-l pe Pavel la Atena, înaintea sfatului Areopagu-lui, întâmpinând ştiinţa cu ştiinţă, logica cu logică şi filozofia cu filozofie. Observaţi cum, cu tactul născut din dragostea divină, el arată către Iehova ca fiind „Dumnezeul necunoscut” căruia I se închinau fără să ştie ascultătorii lui; folosindu-se de cuvintele unui poet de-al lor, Pavel Îl descrie ca Tată ai cărui copii sunt ei. În acea epocă a castelor sociale, când drepturile omului erau total nerecunoscute, ascultaţi-l cum prezintă marele adevăr al frăţiei omeneşti, declarând că Dumnezeu doreşte „ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului. Istoria Mântuirii pag.312