Fapte 10,28-29: „Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat. De aceea, am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gând aţi trimis după mine?”
Petru a vorbit cu Corneliu şi cu cei adunaţi în casa lui cu privire la obiceiul evreilor: că se considera împotriva legii ca ei să aibă relaţii de prietenie cu neamurile, aceasta implicând profanare ceremonială. Acest lucru nu era interzis de Legea lui Dumnezeu, dar tradiţia oamenilor făcuse din el un obicei obligatoriu. Petru a zis: „Ştiţi că nu este îngăduit de lege unui evreu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat. De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gând aţi trimis după mine?” Istoria Mântuirii pag. 287