8 Noiembrie

Romani 1,17: „deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

În providenţa lui Dumnezeu, Luther s-a hotărât să viziteze Roma. Papa promisese o indulgenţă tuturor celor care urcau pe genunchi aşa numita scară a lui Petru. Într-o zi, Luther îndeplinea acest lucru când, deodată, o voce ca de tunet a părut să-i spună: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă!” El a sărit în picioare cu ruşine şi groază şi a fugit de la locul nesocotinţei lui. Acel text nu şi-a pierdut niciodată puterea asupra sufletului său. De la data aceea, el a văzut mai clar decât oricând înainte aberaţia încrederii în faptele omeneşti pentru mântuire şi necesitatea unei credinţe statornice în meritele lui Hristos. I se deschiseseră ochii şi nu aveau să li se mai închidă faţă de înşelătoriile satanice ale papalităţii. Când şi-a întors faţa de la Roma, el şi-a întors şi inima, iar de la data aceea separarea s-a adâncit până când el a rupt orice legătură cu biserica papală. Istoria Mântuirii pag.341

This entry was posted in Devoţional. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *