Ioan 21,18-19: Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.” A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.”
Petru, ca evreu şi străin, a fost condamnat la biciuire şi crucificare. În perspectiva acestei morţi înfricoşătoare, apostolul şi-a amintit de marele lui păcat, când Îl lepădase pe Domnul Isus în ceasul judecării Sale, şi singurul său gând a fost că el nu era vrednic de o cinste aşa de mare ca să moară în acelaşi fel ca şi Învăţătorul lui. Petru se pocăise în mod sincer de acel păcat şi fusese iertat de Domnul Hristos, aşa cum arată înalta însărcinare ce i-a fost încredinţată, de a paşte oile şi mieii turmei. El, însă, nu se putea ierta. Nici chiar gândul agoniei ultimelor clipe îngrozitoare nu i-au putut micşora amărăciunea întristării şi pocăinţei. Ca ultimă favoare, i-a rugat pe călăii săi să fie răstignit cu capul în jos. Cererea i-a fost îndeplinită şi în felul acesta a murit marele apostol Petru. Istoria Mântuirii pag.316