Încă de la începuturile sale, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea s-a implicat foarte serios în trei sectoare ale societăţii americane puternic resimţite în acel timp: reforma sanitară, obiecţia de conştiinţă şi educaţia.
Reforma sanitară
Deja în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, dădea şi oferea o mare importanţă unui stil de viaţă sănătos şi natural, invitând la abstinenţă totală de la consumul de tutun şi de alcool, în plus propunea aplicarea unor măsuri igienice foarte progresiste (chiar şi pentru americanii din acea epocă), măsuri igienice care astăzi sunt prezente în legislaţiile civile din mai toate ţările. Au fost instituite clinici şi spitale adventiste. In prezent Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este cunoscută în lume mai ales prin reţeaua ei mondială de peste 700 de spitale, clinici şi aşezăminte medicale.
Obiecţia de conştiinţă
În 1861, când a început Războiul civil american, mulţi adventişti erau susţinători convinşi şi activi ai aboliţionismului şi tocmai de aceea au participat la asociaţii (cum ar fi „Fairhaven Antislavery Society”, care favorizau fuga şi emanciparea sclavilor), cu toate acestea însă, în faţa probabilităţii de a pune mâna pe armă pentru Uniune a produs perplexitate. Poziţiile mergeau de la refuzul total de a se înrola în masă până la obiecţia de conştiinţă individuală: după o dezbatere aprinsă şi spinoasă, în 1864 Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a precizat poziţia sa în privinţa stagiului militar. Pe de o parte reafirma libertatea de conştiinţă a fiecărui credincios în parte, iar pe de altă parte, îi încuraja pe tinerii – membrii ei – să slujească cu fidelitate propria ţară (patrie) în orice serviciu care nu comportă folosirea armelor şi a violenţei împotriva altor fiinţe umane. Guvernul american a acceptat această poziţie şi a consimţit ca adventiştii care ridică obiecţii de conştiinţă să slujească „cauza patriei”, nu sub arme, dar în alte sectoare, îndeosebi cel sanitar..
Educaţia
În privinţa educaţiei, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, a început chiar din primii ani să institue şcoli elementare creştine; în 1872 au fondat primul colegiu, iar în 1882 au organizat două şcoli secundare. De atunci încoace, opera adventistă în câmpul educativ s-a dezvoltat şi s-a răspândit numărând astăzi în total peste 7.000 de şcoli de toate gradele: de la cele materne, primare, secundare până la colegii şi universităţi (peste 100).
Răspândire
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este în prezent răspândită în lumea întreagă (în 203 ţări dintr-un total de 230) cu peste 15 milioane de membri (la care se adaugă copii acestora şi credincioşii care frecventează biserica fără a fi încă botezaţi). ADRA (Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor) este prezentă în 125 de ţări iar numărul de beneficiari a trecut de 45 milioane.
În România
În 1872, a fost înfiinţată, la Piteşti, prima grupă organizată de credincioşi adventişti din România[necesită citare].
Prezenţa mişcării adventiste în România datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când o grupare cu 13 membri era localizată la Piteşti[2]. Primul congres al adventiştilor români are loc în 1920, iar în perioada 1942-1944 credincioşii acestui cult au fost interzişi[2]. Din 1948, aceştia figurează în Legea cultelor[2]. În martie 2011, numărul membrilor din România era de aproximativ 100.000[2].
Biserica Adventistă de Ziua are un post de televiziune („Speranţa TV”), dar şi un post de radio („Vocea Speranţei”)[2]. Canalul Speranţa TV face parte din reţeaua internaţională Hope Channel[2]. De asemenea, mişcarea adventistă din România are la dispoziţie şi o editură – „Viaţă şi Sănătate” -, care tipăreşte reviste, Biblii şi diverse cărţi[2].
După 1989, Biserica Adventistă din România a început să dezvolte o reţea importantă de instituţii educaţionale[2]. În martie 2011, exista un Institut Teologic Adventist (la Cernica), trei licee teologice (Cluj, Bucureşti şi Craiova), o şcoală postliceală (Brăila), 37 de grădiniţe (în toată ţara), 5 şcoli elementare şi mai multe şcoli cu ciclu complet de învăţământ[2].
Mărturisirea de credinţă
Adventiştii de Ziua a Şaptea acceptă Biblia ca singurul lor crez şi susţin anumite principii fundamentale de credinţă ca fiind învăţături ale Sfintelor Scripturi.