Fapte 2,1-4, În ziua cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.
Ucenicii s-au adunat în camera de sus, unindu-se în rugăciune cu femeile credincioase, cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui. Aceşti fraţi, care fuseseră necredincioşi, erau acum pe deplin statorniciţi în credinţa lor de cele petrecute la răstignire, de învierea şi înălţarea Domnului. Numărul celor adunaţi era de aproape o sută douăzeci. …Duhul Sfânt, sub forma unor limbi de foc despărţite la vârf şi aşezându-Se peste cei adunaţi, era un simbol al darului făcut lor, de a vorbi fluent câteva limbi diferite, pe care ei nu le cunoscuseră mai înainte. Aspectul de foc semnifica zelul fierbinte cu care vor lucra şi puterea ce le va însoţi cuvintele. Istoria Mântuirii pag.242