Romani 3:11-18: „Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.””
După trecerea timpului, acest sentiment nu a dispărut deodată; ei nu îndrăzneau să triumfe asupra celor dezamăgiţi, dar, pentru că nu se vedeau dovezile mâniei lui Dumnezeu, şi-au revenit din frică şi şi‑au reluat reproşurile şi bătaia de joc. O mare parte din cei care pretinseseră a crede în venirea Domnului în curând a renunţat la credinţă. Istoria Mântuirii pag. 372