2 Timotei 4,18: Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Puterea lui [Pavel] nu se afla în el însuşi, ci în prezenţa şi lucrarea Spiritului divin care îi umplea sufletul şi aducea orice gând în supunere faţă de voinţa lui Hristos. Faptul că propria-i viaţă era un exemplu al adevărului pe care îl proclama dădea putere de convingere atât predicării, cât şi purtării sale. Profetul spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” Tocmai această pace cerească, exprimată prin înfăţişare, a fost cea care a câştigat multe suflete la Evanghelie. Apostolul privea spre cele nevăzute, nu cu nesiguranţă sau cu frică, ci cu speranţă plină de bucurie şi cu aşteptare plină de dor. În timp ce stătea la locul execuţiei, el nu vedea sabia lucitoare a călăului sau pământul verde care avea să-i primească sângele curând; el privea în sus, prin cerul albastru şi calm al acelei zile de vară, spre tronul Celui Veşnic. Istoria Mântuirii pag.317