17 August

Fapte 9,7: Oamenii care-l însoţeau, au rămas încremeniţi: auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

S-a produs o mare confuzie. Tovarăşii lui Saul au fost cuprinşi de groază şi aproape orbiţi de intensitatea luminii. Ei au auzit glasul, dar nu au văzut pe nimeni şi, pentru ei, totul era misterios şi de neînţeles. Saul, însă, culcat cu faţa la pământ, a înţeles cuvintele rostite şi L-a văzut clar înaintea lui pe Fiul lui Dumnezeu. O singură privire asupra acelei Fiinţe slăvite a imprimat pentru totdeauna imaginea Sa pe sufletul iudeului copleşit. Cuvintele i-au lovit inima cu o forţă înfricoşătoare. Un potop de lumină s-a revărsat în camerele întunecate ale minţii lui, descoperindu-i ignoranţa şi greşeala. El a văzut că, în timp ce-şi imagina că-L slujea cu zel pe Dumnezeu persecutându-i pe urmaşii lui Hristos, în realitate făcea lucrarea lui Satana. Istoria Mântuirii pag.269

 

This entry was posted in Devoţional. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *