Fapte 3,14-15: Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş. Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.
După înfăptuirea acestei minuni, oamenii s-au strâns laolaltă în templu. Petru le vorbea într-o parte, iar Ioan în altă parte a templului. Vorbindu-le deschis despre marea crimă a evreilor de a‑L respinge şi a-L da la moarte pe Prinţul vieţii, apostolii au fost atenţi să nu-i ducă la mânie sau disperare. Petru voia să micşoreze atrocitatea vinei lor atât cât era posibil, admiţând că făcuseră totul din neştiinţă. El le-a declarat că Duhul Sfânt îi chema să se pocăiască de păcatele lor şi să fie convertiţi; că nu era nici o speranţă pentru ei, decât prin harul lui Hristos pe care ei Îl răstigniseră; numai prin credinţa în El le puteau fi şterse păcatele, cu sângele Lui. Istoria Mântuirii pag.250