Exodul 31,13: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.
Constantin, pe când era încă păgân, a dat un decret poruncind ţinerea generală a duminicii ca sărbătoare publică, în tot Imperiul Roman. După convertire, el a rămas un susţinător credincios al duminicii şi a impus atunci şi edictul lui păgân în interesul noii sale credinţe. Cinstea arătată acestei zile, însă, nu era încă de ajuns pentru a-i împiedica pe creştini să privească adevăratul Sabat ca ziua sfântă a Domnului. Trebuia făcut încă un pas; sabatul fals trebuia înălţat la egalitate cu cel adevărat. La câţiva ani după decretul lui Constantin, episcopul Romei a conferit duminicii titlul de ziua Domnului. În felul acesta, oamenii au fost conduşi treptat să privească această zi ca având un grad de sfinţenie. Sabatul original era încă păstrat. Istoria Mântuirii pag.329