Isaia 5,20: Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune!
Arhiînşelătorul nu-şi terminase însă lucrarea. El era hotărât să adune întreaga lume creştină sub steagul lui şi să-şi exercite puterea prin locţiitorul său, semeţul pontif care se pretindea reprezentantul lui Hristos. Şi-a atins scopul prin păgâni numai pe jumătate convertiţi, prelaţi ambiţioşi şi feţe bisericeşti iubitoare de lume. Din când în când se ţineau sinoade grandioase, la care erau convocaţi demnitarii bisericii din toată lumea. Aproape la fiecare sinod, Sabatul instituit de Dumnezeu era tot mai înjosit, în timp ce duminica era în aceeaşi măsură înălţată. Astfel, în cele din urmă, sărbătoarea păgână a ajuns să fie onorată ca o instituţie divină, în timp ce Sabatul biblic a fost declarat o reminiscenţă a iudaismului, iar păzitorii săi au fost anatemizaţi. Istoria Mântuirii pag.330