Fapte 4,11,13: Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon…. Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat, şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
Apărarea lui Petru, în care el a recunoscut cu îndrăzneală de unde îi venea puterea, i-a înspăimântat… În acele cuvinte, Petru se referea la Domnul Hristos, care era piatra de temelie a bisericii. Oamenii erau uimiţi de îndrăzneala ucenicilor. Credeau că, din cauză că aceştia erau nişte pescari ignoranţi, vor fi biruiţi de ruşine când se vor confrunta cu preoţii, cărturarii şi bătrânii. Dar au priceput că ei fuseseră cu Isus. Apostolii vorbeau aşa cum vorbise El, cu o putere convingătoare care-i aducea la tăcere pe adversari. Ca să-şi ascundă încurcătura, preoţii şi conducătorii au poruncit ca apostolii să fie duşi de acolo, ca ei să se poată sfătui. Istoria Mântuirii pag.252