Faptele Ap. 2:37: „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?””
Păcătoşii întrebau plângând „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Aceia care trăiseră în necinste erau nerăbdători să repare pagubele. Toţi care găseau pacea în Hristos doreau să-i vadă şi pe alţii împărtăşindu-se de binecuvântare. Inimile părinţilor erau întoarse către copii şi ale copiilor către părinţi. Barierele mândriei şi reţinerii erau date la o parte. Se făceau mărturisiri din inimă, iar membrii familiilor lucrau pentru mântuirea celor apropiaţi şi dragi. Istoria Mântuirii pag. 359