Evrei 11:14-16: „Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.”
Biblia numeşte moştenirea mântuiţilor „patrie”. Acolo, marele Păstor Îşi conduce turma la fântâni de apă vie. Pomul vieţii rodeşte în fiecare lună, iar frunzele sale servesc la vindecarea neamurilor. Acolo sunt râuri care curg fără încetare, limpezi precum cristalul, iar lângă ele pomii legănându-se, îşi aruncă umbra pe calea pregătită pentru răscumpăraţii Domnului. Acolo, câmpiile întinse se înalţă formând frumoase dealuri, iar în spatele lor îşi înalţă crestele înalte munţii lui Dumnezeu. Pe acele câmpii pline de pace, lângă râurile cu apă vie, poporul lui Dumnezeu, care a rătăcit şi a peregrinat un timp aşa de îndelungat, va găsi un cămin. Istoria Mântuirii pag. 431