Psalmii 49:6-9: Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.
Era nevoie de încă o născocire ca Roma să poată profita de temerile şi viciile susţinătorilor săi. Aceasta a fost doctrina indulgenţelor. Tuturor celor care se înrolau în războaiele pontifului, pentru a-şi extinde stăpânirea pământească, pentru a-şi pedepsi duşmanii sau pentru a-i extermina pe cei care îndrăzneau să-i nege supremaţia spirituală, i se făgăduia iertarea deplină de păcatele trecute, prezente şi viitoare precum şi absolvirea de toate suferinţele şi pedepsele din purgatoriu. Oamenii mai erau învăţaţi că plătind bani la biserică se puteau elibera de păcat şi puteau elibera şi sufletele prietenilor lor morţi condamnaţi să se chinuiască în flăcări. Prin astfel de mijloace şi-a umplut Roma vistieriile şi şi-a susţinut splendoarea, luxul şi viciul pretinşilor reprezentanţi ai Aceluia care nu avea unde să-şi plece capul. Istoria Mântuirii pag.333