Fapte 15,7-9: După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei, şi să creadă. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă. N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.
Privită din orice unghi, situaţia adusă astfel în atenţia comitetului părea să prezinte dificultăţi de neînvins. În realitate, însă, Duhul Sfânt deja rezolvase această problemă, de care depindea prosperitatea şi chiar existenţa bisericii creştine. Apostolilor li s-a dat har, înţelepciune şi judecată sfinţită pentru a hotărî răspunsul la chestiunea dezbătută. Petru considera că Duhul Sfânt clarificase deja lucrurile, coborând cu putere egală atât asupra neamurilor netăiate împrejur, cât şi asupra evreilor tăiaţi împrejur. El a povestit din nou viziunea în care Dumnezeu îi prezentase o faţă de masă plină cu tot felul de dobitoace cu patru picioare şi îi poruncise să taie şi să mănânce. Atunci când a refuzat, zicând că n-a mâncat niciodată nimic spurcat sau necurat, Dumnezeu i-a spus: „Să nu numeşti necurat ceea ce a curăţit Dumnezeu.” Istoria Mântuirii pag.306