2 Corinteni 4,7: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.”
Într-o zi, în timp ce examina cărţile din biblioteca universităţii, Luther a descoperit o Biblie în limba latină. El mai auzise înainte fragmente din Evanghelii şi epistole la serviciile divine şi credea că acestea erau întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Pentru prima dată vedea acum Biblia întreagă. Cu un amestec de uimire şi teamă întorcea paginile sacre; cu inima palpitând de emoţie, citea cuvintele vieţii, oprindu-se din când în când să exclame: „O, dacă Dumnezeu mi-ar da şi mie o astfel de carte!” Îngerii cerului erau lângă el şi raze de lumină de la tronul lui Dumnezeu descopereau înţelegerii sale comorile adevărului. El se temuse întotdeauna să nu‑L ofenseze pe Dumnezeu, dar acum, ca niciodată mai înainte, l-a luat în stăpânire convingerea profundă a condiţiei lui de păcătos. O dorinţă fierbinte de a fi eliberat de păcat şi de a găsi pacea cu Dumnezeu l-a determinat până la urmă să intre într-o mănăstire şi să se dedice vieţii monastice. Istoria Mântuirii pag.340