S.M.I.A.Z.S.M.R.

Evrei 11:14-16: „Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.”

Biblia numeşte moştenirea mântuiţilor „patrie”. Acolo, marele Păstor Îşi conduce turma la fântâni de apă vie. Pomul vieţii rodeşte în fiecare lună, iar frunzele sale servesc la vindecarea neamurilor. Acolo sunt râuri care curg fără încetare, limpezi precum cristalul, iar lângă ele pomii legănându-se, îşi aruncă umbra pe calea pregătită pentru răscumpăraţii Domnului. Acolo, câmpiile întinse se înalţă formând frumoase dealuri, iar în spatele lor îşi înalţă crestele înalte munţii lui Dumnezeu. Pe acele câmpii pline de pace, lângă râurile cu apă vie, poporul lui Dumnezeu, care a rătăcit şi a peregrinat un timp aşa de îndelungat, va găsi un cămin. Istoria Mântuirii pag. 431

2 Petru 3,10: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”

Cei răi îşi primesc răsplata pe pământ… Păcatele neprihăniţilor sunt transferate asupra lui Satana, generatorul răului, care trebuie să le poarte vina. În felul acesta, el este făcut să sufere nu numai pentru propria-i rebeliune, ci şi pentru toate păcatele pe care i-a determinat pe cei din poporul lui Dumnezeu să le comită. Pedeapsa lui va fi cu mult mai mare decât a celor pe care i-a înşelat… Cei răi sunt în final distruşi în flăcările purificatoare, rădăcină şi ramură – Satana fiind rădăcina, iar urmaşii lui ramurile. Dreptatea lui Dumnezeu este satisfăcută, iar sfinţii şi toată oştirea îngerilor spun cu voce tare: Amin. Istoria Mântuirii pag. 429

Apocalipsa 19:1,2: „După aceea am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei.””

Satana vede că răzvrătirea lui deliberată l-a descalificat pentru cer. El şi-a educat puterile ca să lupte împotriva lui Dumnezeu. Curăţia, pacea şi armonia cerului ar fi pentru el cea mai mare tortură. Acuzaţiile lui împotriva harului şi dreptăţii lui Dumnezeu au încetat acum. Ocara pe care a căutat s-o arunce asupra lui Iehova zace acum asupra lui. El se pleacă şi mărturiseşte justeţea sentinţei sale. Istoria Mântuirii pag. 427

Iov 9:33: „Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi.”

Întreaga lume nelegiuită este aliniată la bara de judecată a lui Dumnezeu, sub acuzaţia de înaltă trădare împotriva guvernării cerului. Ei nu au pe nimeni să le apere cauza; sunt fără scuză; şi se pronunţată sentinţa morţii veşnice în dreptul lor. Acum le este tuturor clar că plata păcatului nu este independenţa nobilă şi viaţa veşnică, ci robia, ruina şi moartea. Cei răi văd ce au pierdut prin viaţa lor de răzvrătire. Istoria Mântuirii pag. 425

Filipeni 2:9-11: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”

Acest spectacol înfricoşător apare chiar aşa cum a avut loc în realitate. Satana şi supuşii lui, precum şi îngerii cei răi, nu au nici o putere să-şi întoarcă privirile de la tabloul propriei lucrări. Fiecare actor îşi aminteşte rolul pe care l-a jucat. Irod,… Irodiada… Pilat, soldaţii batjocoritori, preoţii, conducătorii şi mulţimea înfuriată… toţi îşi văd enormitatea vinei. În zadar caută să se ascundă de maiestatea divină a înfăţişării Sale ce străluceşte mai tare decât slava soarelui. În acest timp răscumpăraţii îşi aruncă la picioarele Mântuitorului cununile, exclamând: „El a murit pentru mine!” Istoria Mântuirii pag. 424

Ezechiel 18,4: „Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.”

Satana le-a spus îngerilor lui să facă un efort deosebit spre a răspândi minciuna spusă pentru prima oară Evei în Eden: „Hotărât, că nu veţi muri.” Pe măsură ce rătăcirea era primită de oameni, iar ei erau făcuţi să creadă că omul este nemuritor, Satana i-a condus mai departe să creadă că păcătosul va trăi în suferinţă veşnică. Istoria Mântuirii pag. 389

Faptele Ap. 7:56-57: „şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui.”

Cerul întreg privea cu cel mai profund interes primirea primei solii îngereşti, dar mulţi dintre cei care pretindeau că-L iubesc pe Isus şi vărsau lacrimi când citeau istoria crucii au luat în râs vestea bună a venirii Lui. În loc de a primi cu bucurie solia, ei au declarat că era o iluzie. Îi urau pe cei care iubeau venirea Lui şi-i dădeau afară din biserici. Istoria Mântuirii pag. 387

Matei 21:27: „Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”

Cei care au respins mărturia lui Ioan nu au beneficiat de pe urma învăţăturilor Domnului Isus. Împotrivirea lor faţă de solia care prezicea venirea Lui i-a aşezat în poziţia de a nu putea primi nici chiar cea mai puternică dovadă că El era Mesia. Satana i-a condus pe cei care au respins solia lui Ioan să meargă şi mai departe, să-L respingă şi să-L răstignească pe Hristos. Istoria Mântuirii pag. 386

Matei 7:24: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.”

Mi-a fost iarăşi atrasă atenţia la aceste solii şi am văzut cât de scump a plătit poporul lui Dumnezeu pentru experienţa sa. Ea a fost obţinută prin multă suferinţă şi prin luptă aspră. Dumnezeu i-a condus pas cu pas, până i-a aşezat pe o platformă solidă, de neclintită. Istoria Mântuirii pag. 385

Matei 7:13,14: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.”

În cadrul marii lupte se diferenţiază două clase distincte şi opuse. Una „se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei”, aducând astfel asupra sa judecăţile grozave cu care ameninţă îngerul al treilea. Oamenii din cealaltă categorie, în puternic contrast cu lumea, „ţin poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Istoria Mântuirii pag. 383